Varianta sacrificiului de nebun

Aproape două decenii şi jumătate de la acel Crăciun maculat cu sânge la Târgovişte, între zidurile unei cazărmi devenita tablă de şah pentru istoria naţională, când s-a jucat varianta sacrificiului de nebun, pentru salvarea partidei.

S-a crezut că se va aşterne uitarea peste acel proces trucat, peste acel proces – execuţie. N-a fost să fie aşa. Bate de atunci un vânt rău, un vânt de nebunie, răspânditor de dezbinare şi de ură. Vrajba se-ntinde besmetic, învenineaza sufletele şi tulbură minţi ce se pretind lucide. Se rup prietenii, soţii încep să se priveascâ chioriş, parinţi şi copii se detesta.

Pentru că nebunul sacrificat pe tabla de şah nu s-a neantizat. El încă există. Îl simţi pretutindeni. În aerul aspirat în plămâni, plin de scenarii halucinante, îmbâcsit de minciuni, de vorbe goale şi de promisiuni deşarte.

Chicoteşte neruşinat prin culisele politice, se agaţă de microfoanele Parlamentului, bântuie prin cladirile guvernamentale, se strecoara, tiptil, în justiţie şi administraţie.

Încă există. Se insinuează sub măşti felurite, la vreme de seară, pe ecranul televizorului. Spiritul său se răspândeşte în finanţe, cu bani mulţi şi negri, domină anchetele, care nu se mai termină, otrăveşte caracterele, îndoaie coloanele vertebrale, încurajează lichelele şi impostorii, cheamă la rampă veleitarii şi aventurierii. Spiritul său naşte monştri, încarnându-se când chel, când spelb şi cu ochelari, când anost şi lătăreţ, în figurile jalnice care au preluat de la el, rând pe rând, Puterea.

Nu e mort. Înca există. Cuprinde cu tentacule fara odihnă, rapace, lumea afacerilor. Afaceri cu zahar şi cu ţigari. Afaceri cu grâu şi cu maşini furate. Afaceri cu autostrăzi, păduri, mine de aur şi resurse naturale. Afaceri cu jalea naţională.

Se abţine să prescrie noi diete de alimentaţie raţională. Deocamdată. Le înlocuieşte cu pui alteraţi şi carne stricată. Nu ne spune câte haine să purtam la iarnă. Deocamdată nu. Ne trimite în Afghanistan şi Irak, unde este cald, frige. Nu ne dicteaza numărul de copii. Încă. Îi vinde pentru prelevare de organe sub titlul de adopţii. Nu ne face educaţie cu de-a sila. Ne livrează zilnic talk show-uri expirate, telenovele penibile, emisiuni de divertisment ale unor diletanţi în ale umorului. Nu ne ordonă să stăm cu toţii în genunchi, ne-a predat, ne-a livrat la pachet.

Din sfărâmăturile vechilor statui pregăteşte noile chipuri cioplite ale atâtor orgolii deşăntate, interese meschine şi vanităţi putregăioase. Pentru că soclurile au ramas în picioare, fie pentru o generaţie băsită, fie pentru o alta (s)pontanee în pregătire. Nu e mort. El există, chiar dacă atunci, la Târgovişte, pe tabla de şah a istoriei naţionale, s-a ales varianta sacrificiului de nebun.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *