Treziți-vă

Înfiorătorul şi oribilul eveniment aviatic, soldat cu moartea atâtor nevinovaţi, era previzibil într-o lume sfâşiată de bătălia fără scrupule pentru supremaţia mondială. Nu a fost primul, imediat au urmat şi altele şi din păcate vor mai urma, în nebunia care ne otrăveşte fiecare zi.

Să fim realişti şi corecţi. Astfel de victime ”colaterale” au provocat şi bombardamentele cinice asupra copiilor iugoslavi, focarele de conflict din Afghanistan, Iraq, fosta Iugoslavie, Siria, Egipt, Palestina, Ucraina şi din atâtea alte zone ale lumii.Ceea ce mă îngrozeşte însă, dincolo de drama unor familii care puteau să fie ale fiecăruia dintre noi, este realitatea crudă că în această lume nebună, în ciuda războiului care există deja, sunt pline somptuoasele nave din croazierele de lux. O lume care seamănă cu exuberantul şi aparent indestructibilul Titanic în minutele de dinaintea scufundării sale.

La Belle Époque s-a sfârşit cu prima conflagraţie mondială, care a îndoliat omenirea. Democraţia anilor ’30 a condus, cătinel şi ireversibil, la cel de-al Doilea Război Mondial, care a bulversat încă o dată civilizaţia umană.

Demonizarea lui Putin şi a Rusiei, din aceste zile, de către înalţi reprezentanţi ai României, în căutarea protecţiei occidentale, pentru a rămâne sau a accede la Putere, nu serveşte la nimic poporului român. Nu pentru că aş fi eu filorus, sunt filoromân şi îmi amintesc, prin prisma ochilor copilului, insolenţa ocupaţiei sovietice din portul de la Turnu Severin. Şi de aceea am dreptul, ca alte 20 de milioane, tot mai împuţinate, de compatrioţi să-mi doresc o analiză lucidă şi obiectivă a evenimentelor ce se derulează tot mai aproape de frontiera ţării mele.

Zbigniew Brzezinski, consilierul de taină al preşedinţilor americani pe probleme de securitate, afirmă, sincer şi traşant, în ”Marea tablă de şah”, una dintre cărţile mele de căpătâi, că asistăm la un proces ”de lărgire a Europei şi a sistemului de securitate transatlantic în etape dinainte plănuite.” „În formularea geostrategiei cuprinzătoare şi integrale pentru Eurasia, menite să prelungească poziţia dominantă a Americii ca singura şi de fapt, prima putere cu adevărat globală”, Zbigniew Brzezinski nu se sfieşte să afirme, în termeni foarte clari, că ”pe scurt, scopul politicii SUA trebuie să fie, fără nicio scuză, dublu: să prelungească poziţia dominantă a Americii pentru cel puţin o generaţie, preferabil şi mai mult şi să creeze un cadru geopolitic capabil să absoarbă inevitabilele şocuri şi tensiuni implicate de schimbările socio-politice”.

Ei bine, nu-mi doresc ca ţara mea să fie acel cadru capabil să absoarbă doar şocuri şi tensiuni. Îi doresc o poziţie demnă şi respectată în concertul naţiunilor Lumii. De altfel, tema luptei pentru hegemonia mondială comportă discuţii, analize şi consideraţii mult mai ample. Dar am şi aveţi copii şi nepoţi la care trebuie să ne gândim şi trebuie să se gandească, în primul rând, vremelnicii ocupanţi ai fotoliilor Puterii, atunci când îşi arogă dreptul de a vorbi în numele unei naţiuni. Să le fie clar, România este a noastră şi nicidecum a lor!

Pentru triumful acestei idei aştept susţinerea voastră!

Doru Viorel Ursu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *