Statui în viaţă

Bancul, mai mult cinic decât amuzant, cu dilematica opţiune între Alzheimer şi Parkinson se regăseşte în autohtonul şi nedumeritul scărpinat la ceafă al cetăţeanului de rând, nevoit să alegă dintre plagiatori, sfertodocţi şi penali.

O duduie (nesuferit cuvânt, îmi aminteşte mereu de Elena Lupescu) blegoasă şi aproape leşinată de admiraţie îşi plimbă în extaz privirea umedă pe statuia în viaţă a ministrului de interne. Cu glas gâtuit de emoţie, ridică osanale destoiniciei de nimeni egalate a marelui bărbat de Stat, un fel de şef al soţului proapăt reconfirmat ministru cu rang adăugat.

În tragedia de pe Siutghiol, nimeni altul decât cel adulat şi demn de statuie nu reuşea să facă lumină. Aşa a şi ordonat: “Faceţi lumină!” Nu a spus “Fiat lux!”, se gândeşte că probabil este o regretabilă eroare în textul biblic, autoturismul cu acelaşi nume fiind fabricat de italieni mult mai târziu. Şi, cugetă înaltul demnitar, Creatorul însuşi nu a vorbit în latină, mai degrabă în aramaică, ca şi Fiul Său, pentru a fi înţeles de poporul ales (Geneza, 1:3).

Toată această epopee eroică a fost umbrită de încăpăţânarea celor daţi pieirii sub ochii noştri de a nu supravieţui decât 12 minute în stare de conştienţă şi 20 de minute în letargie generalizată. Aşa ne-a comunicat, plină de importanţă, o apariţie cu părul roşu ţipător ca al fetelor de pe o rută nici acum finalizată de ilustrul dar şi exclusul ministru al Marilor Proiecte şi de urmaşii dumisale. Oribilă minciună, oribilă încercare de manipulare! Oamenii au murit cu zile, înecaţi în oceanul de nisimţire, nepăsare şi incompetenţă al dregătorilor.

Şi tocmai când consoarta subalternului dă să-şi aburce idolul pe soclu, pe un alt canal ne izbesc auzul ţipetele disperate ale unui român ca şi noi, în ghearele morţii: “Ajutor! Ajutor! Ajutor! Nu mai rezist!” Apoi, linişte. Cea mai oribilă linişte, pe care nu ne-am dorit-o niciodată.

Domnii Rus, Oprea şi Arafat dar şi alţii ca ei şi-au făcut datoria. Pot iniţia, au o majoritate parlamentară confortabilă, proiectul de lege “Ridicarea de statui în viaţă fiind”. Au meritul de a fi reuşit o performanţă ieşită din comun. Atunci, departe în munţi, în Apuseni, aşteptând zadarnic să fie salvaţi, au murit doi oameni. Acum, aici lângă noi, doar patru.

Doru Viorel Ursu

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *