Scuipături și fete (aproape) goale

Fără ipocrizie şi false pudori. Care dreapta şi care stânga, în ceea ce politica românească propune Europei?  

Toată tevatura iscată în jurul alegerilor pentru Parlamentul European se poate rezuma la două imagini, ambele venite de pe litoral şi care au dat culoare evenimentului. Un scuipat între ochi şi câteva minore sumar îmbrăcate, culese de prin baruri de noapte şi purtate în alai la urne.

Cei mai mulţi au pufnit în râs, reţinându-şi, pentru că aşa se cade în faţa amicilor europeni, hohotele în palme. Doar o duduie pe un post tv se arăta îngrijorată. Dacă „atacatorul” ţinea ascunsă o armă letală în locul ghiulelei salivare?

Să fim serioşi! Omul nu s-a dus acolo pentru a ucide. De aşa ceva au avut parte mari personalităţi ale istoriei, în împrejurări care au schimbat sau au încercat doar să schimbe destinul omenirii: Cezar, Henric al IV-lea, Ambraham Lincoln, John F. Kennedy, Ioan Paul al-II-lea, ultimul scăpând prin protecţie divină. Iar Marcus Iunius Brutus, François Ravaillac, John Wilkes Booth, Lee Harvey Oswald (dacă el o fi fost), Mohamed Ali Agca au fost mânaţi de convingeri politice sau religioase, duse la extrem şi materializate în gestul criminal, nicidecum de picătura care a umplut paharul, revoltă împotriva unei realităţi care a făcut 7 milioane şi jumătate de români să strige „Pleacă!”. În rest, slavă Domnului, s-a mai împroşcat cu ouă, roşii, banane, cartofi, cerneală şi câte un pantof sau un tort de frişcă.

Rămâne pentru decidenţii politici prezenţi şi viitori să discearnă  câţi ar fi făcut sau vor face la fel.  S-a depăşit, din preaplinul dezgustului şi lehamitei, stadiul cotidienelor huiduieli, devenite tot mai des „omagiul popular” pentru doritorii băilor de mulţime, indiferent de culoarea lor politică. Aceia care „vin de fericesc norodul, cu chipul lor isteţ de oaie creaţă”, pentru a-l cita pe Eminescu, le primesc deocamdată cu superioară şi calpă aroganţă sau indiferenţă condamnabilă. Ar trebui să tragă învăţăminte.

Mi s-a părut greţoasă amestecarea, la o oră de maximă audienţă, a superbei şi purei imagini a minunatelor noastre campioane la gimnastică în imunda colcăială politică a deşănţatei noastre lupte pentru putere. A fost o impietate care a depăşit orice limite ale servilismului şi părtinirii.

Ceea ce s-a dovedit sublim la Ioan Paul al-II-lea, cel trecut deja în rândul sfinţilor, a fost puterea de a înţelege şi ierta. Şi asta face diferenţa!

 

Doru Viorel Ursu

One thought on “Scuipături și fete (aproape) goale

  • 19 iunie 2014 la 14:17
    Permalink

    1989-2014 perioada crunta a amestecului dintre comunism sovinism pe de o parte si lichelism pe de alta au dus la un conglomerat de carne,oase si putinnnn creier care luate la gramada poarta numele de Ponta Victor Viorel.Un aluat mai scarbos si cu atatea amestecuri din vechime anilor de comunism au facut sa se coaca un personaj grotesc infatuat si slinos in acelasi timp.Am urmarit secventa mai sus amintita si v-am dat dreptate.Asa e,confiscam tot ce se poate… numai ei sa iasa bine pe sticla varanului…ODIOS

    Răƒspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *