Şacalii de lângă noi

Imagini live dintr-o ţară uitată, tristă şi fără apărare.

Sângele a năvălit prin rănile deschise de colţii ascuţiţi ai fiarelor, înroşind pământul nisipos şi sleind-o de vlagă. Şacalii nu ar fi atacat niciodată animalul puternic, cu coarne tari ca lama de oţel, cu care i-a ţinut de atâtea ori la distanţă, apărându-şi viţelul. Dar apele au venit mari în Deltă şi mâlul a acoperit malurile. Copitele i s-au afundat în noroi, rămânând prizonieră.

Şi atunci şacalii, tot mai mulţi şi nesăţioşi pe la noi, au înconjurat-o. Atacul a fost sălbatic. Au mursecat-o cu furie şi au hăpăit-o de vie. Viţelul a fost o pradă uşoară. Când mama piere, puiul nu mai are nicio şansă în faţa haitei.

Şi apele vin tot mai mari, murdare, pline de gunoaie şi de mâl şi nu găsesc în cale diguri puternice, făcute de oameni. E semnul că e vremea haitelor de şacali.

Ce fac oamenii? Unde sunt oamenii? N-au înţeles că atunci când gunoaiele şi noroiul tind să acopere o ţară lipsită de apărare, bântuită de şacali, pot urma ei?

Doru Viorel Ursu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *