Despre

Cel mai tânăr ministru de interne român a văzut lumina zilei la 1 martie 1953, „de aceea m-au botezat şi Viorel”, în Drobeta Turnu Severin, unde familia bunicului matern, până atunci director de şcoală şi lider local PNŢ, se refugiase ca urmare a persecuţiilor politice care au urmat alegerilor din 1946. „Am devenit disident încă dinainte să apar pe lume, întrucât pe mama, sosită de la Bucureşti pentru a naşte alături de părinţi, autorităţile vremii au arestată-o ca suspectă la coborârea din tren în gara din Severin. Era perioada dementă a luptei lui Stalin cu Tito. Numele Ursu este rar în Oltenia. Cred că mă trag după tată dintr-o familie de ardeleni, venită peste munţi în Gorj cu generaţii în urmă.”

Imediat după naşterea sa, familia s-a stabilit în Bucureşti, pentru ca tatăl să-şi continue pregătirea la Academia de Înalte Studii Militare iar mama să profeseze în învăţământ.

„Pe tata eu l-am salvat. Tânăr, chipeş, isteţ urma să fie trimis la studii în Rusia dar … am apărut eu.”

Este mândru că aparţine unei familii de dascăli români, de la învăţătorul de ţară până la profesorul universitar. „Doar eu şi tata am trădat tradiţia familiei. Deşi am predat la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu şi la Academia de Poliţie „Alexandru Ioan Cuza” din Bucureşti, am renunţat la cariera universitară pentru a mă dedica avocaturii şi scrisului.”

Absolvent al Colegiului Naţional „Gheorghe Lazăr” din Bucureşti cu media 10 şi al Facultăţii de Drept din Bucureşti cu media 9,95, devine şef al Promoţiei de procurori 1979.

„A fost fost cea mai frumoasă perioadă a vieţii mele, marcată de parfumul Cişmigiului, prelegerile academicianului Grigore Moisil din „Aula Magna”, spectacolele de la „Bulandra” dar  mai ales de marii profesori din liceu şi facultate, care mi-au influenţat decisiv concepţia despre viaţă şi destinul profesional.”

În perioada 1976-1990 îl regăsim în funcţia de procuror la Procuratura Sectorului 2, judecător, vicepreşedinte şi preşedinte al Tribunalului Militar Bucureşti.

Pe 14 iunie 1990, într-un moment de cumpănă al istoriei naţionale în care Capitala României se afla sub asediul minerilor chemaţi în ajutor de guvernanţi iar Ministerul de Interne abandonase orice iniţiativă, este numit ministru de interne. Din primul moment, exclude orice colaborare sau dialog cu detaşamentele de mineri şi, spre surprinderea generală, reuşeşte, în mai puţin de 48 de ore, să restabilească ordinea. Fără ca trupele ajunse sub comanda sa să mai tragă un singur cartuş, proaspătul ministru de interne intră personal în dialog cu protestatarii din Piaţa Universităţii. Se preocupă de eliberarea celor reţinuţi ilegal, în primul rând a studenţilor şi membrilor organizaţiilor civice.

În timpul mandatului său, reînfiinţează Jandarmeria Română, înfiinţează  Academia de Poliţie „Alexandru Ioan Cuza” din Bucureşti şi Liceele de Poliţie „Neagoe Basarab” şi “Constantin Brâncoveanu”. “Cred că liceele au fost unice în lume, dar după câţiva ani în care au avut rezultate excepţionale statul român le-a desfiinţat din lipsă de fonduri.” Se preocupă de modernizarea ministerului şi a legislaţiei româneşti în materie de ordine publică şi afirmare a statului de drept, acte normative în vigoare şi în prezent. Refuză să se înregimenteze într-o formaţiune politică şi este considerat de mass-media şi sondaje ca unul din cei mai credibili şi simpatizaţi miniştri din guvernul din care a făcut parte.

Ulterior înlăturării Guvernului Roman prin lovitura de stat din septembrie 1991,  acceptă numirea ca secretar de stat în Ministerul de Externe şi secretar de stat şef al Departamentului pentru Administraţie Publică Locală în Guvernul Stolojan.

Este unul dintre fondatorii Partidului Democrat şi intrat în politică devine deputat de Argeş în legislatura 1992-1996.

În 1996 bucureştenii îl trimit pe locul 4 din cei 48 de candidaţi la funcţia de Primar General, deşi candidează ca independent şi este depăşit doar de blocurile politice alcătuite din Convenţia Democrată (Victor Ciorbea), PDSR (Ilie Năstase) şi USD.

Presa vremii îl plasează însă pe primul loc ca modernitate, program şi corectitudine a campaniei electorale derulate. Revine în viaţa politică ca unul din liderii Alianţei pentru România, dar realizează, în urma scandalurilor „Firul roşu” şi “Costea”, că această construcţie politică a fost una şubredă şi artificială.

Se reîntoarce la cariera de avocat, conducand unul dintre cele mai reputate cabinete de avocatura în domeniul dreptului penal.

Din 1991 este menţionat în celebra enciclopedie a personalităţilor mondiale „Who’s who in the world”.

Activitatea de scriitor începută înainte de 1989 cu volumul „Din însemnările unor ofiţeri de justiţie” şi colaborarea la scenariul de film „Sfârşitul nopţii” în regia lui Mircea Veroiu, film cenzurat şi ulterior retras de la difuzare, continuă după evenimentele din decembrie 1989, când apar succesiv „Colivia cu ciori vopsite”, „Şah mat la România”, trilogia „Ministru de interne. Radiografia unei lovituri de stat” şi trilogia „Sânge şi carne de om”, care s-au bucurat de un viu interes.

A întreprins în ultimii doi ani, în întrega ţară, un amplu circuit de conferinţe şi lansări de carte, sub semnul redării adevărului istoric şi unităţii naţionale în faţa provocărilor prezente şi viitoare. „Pentru ca românii să regăsească România reală şi pe ei înşişi, europeni cu identitate proprie. Degringolada politică, aroganţa şi amatorismul dezbină România. Este consecinţa directă a faptului că aşa-zisele elite politice nu sunt altceva decât grupări de interese menite să dirijeze resursele naţiunii în interes propriu şi încearcă să-şi menţină privilegiile şi propria putere prin decizii catastrofale pentru ţară.”

2 thoughts on “Despre

  • 22 aprilie 2014 la 14:07
    Permalink

    Buna ziua,

    Imi permit sa va transmit o poezie pe care am citit-o de curand si care mi-a zdruncinat sufletul. Am un copil de aproape doi ani si ma gandesc oare ce ii va rezerva lui viitorul in aceasta tara. Ma simt neputincioasa si ma uit in jur la oamenii care fie raman blazati pe principiul „asta este, n-avem ce face”, fie aleg sa plece din tara. Oare vor realiza ca s-ar putea sa ajunga guvernanti peste o tara goala? Ce vor face cand nu vor mai avea ce sa vanda? Sper ca demersurile dumneavoastra sa aiba un rasunet!

    LECTIE DE ISTORIE”

    de Radu Pietreanu

    Mi-a rămas săpat în minte de pe când copil eram
    Că sunt Om, că am o Țară și o Limbă și un Neam
    Că-n adâncul gliei sfinte stau de veacuri moșii mei
    Că din ei răsare pâinea și prin mine trăiesc ei
    Valuri tulburi de uitare peste morții mei se-așează
    Limba nu ne mai e limbă, țara nu mai este trează
    Azi ne-nvață imbecilii intereselor perfide
    Cum să ne uităm eroii și să venerăm partide
    Cum să cântărim istoria și s-o vindem pe bucăți
    Cum să facem Mall-uri, vile, scoțând piatra din cetăți
    Pe Vlad Țepeș cum să-l facem personaj de film de groază
    Capul lui Mihai Viteazul în dolari cât valorează
    Ne învață idioții că Bălcescu a fost laș
    Si că Decebal batrânul a fost un sinucigaș
    Cum de s-a ajuns aicea ca să vină fiii ploii
    Nesimțiți cât să-și permită a ne ponegri eroii?
    Niște dascăli mediocri ce-au citit minciuni sfruntate
    Si ni le aruncă-n față ca pe legi adevărate
    Bieți defăimători de stirpe, lacomi si periculoși
    Ce-am fi noi fără istorie? Ce-ar fi ei fără strămoși?
    Fără urletul lui Horea am fi sclavi și azi pe roată
    Iară hunii din pustiuri nobilime elevată!
    Fara paloșul lui Ștefan am fi pașalâc turcesc
    Robi umili care cu grâne tot Islamul îl hrănesc!
    Dacă nu muream in luptă la Neajlov si la Rovine
    N-am mai fi avut biserici unde neamul să se-nchine!
    Nu trecurăm peste veacuri ca o nație coruptă
    Ci cu aspre sacrificii, și cu jertfă, și cu luptă!
    Si a trebuit adesea, spre a ne salva norodul
    Sângele lui Brâncoveanu să inunde eșafodul
    Trupul lui Ioan Cumplitul să se sfâșie-n bucăți
    Umărul lui Avram Iancu să se sfarme de cetăți
    Plânsul lui Vladimirescu să răsune din fântâni
    Ca un preambul la imnul ”Desteptați-vă români”
    Fierul scos din pieptul țării ne-a fost arma si necazul
    Si coroană pentru Doja, si baltag pentru Viteazul
    Munții noștri aur poartă, am putea să fim bogați
    Insă nu ne sunt salvare, ci motiv să fim prădați
    Biciuiți de monștrii vremii și răpuși de neputință
    Am trecut peste milenii cu speranță si credință
    Si-am nădăjduit că poate neamul nostru într-o zi
    Printre alte mândre neamuri ca o stea va străluci…
    Astăzi… cine ni-s eroii? Cine-i gata ca să moară
    Pentru sfânta Libertate, pentru neam si pentru țară?
    Groșii și libidinoșii, snobii si analfabeții,
    Banii mulți și burta plină, pentru ei sunt sensul vieții
    Niște lacomi fără școală, niște scârbe, niște javre
    Care pentru-o șpagă calcă fără milă pe cadavre
    Parlamentul Europei ne-a cerut reprezentanții
    Si-am trimis toți imbecilii, proastele și aroganții
    Să ne facă de rușine cerând mită pe la toți
    Si să fim priviți prin dânșii ca o nație de hoți
    Poticnindu-se-n discursuri insipide și banale
    Fără dicție sau noimă, cu greșeli gramaticale
    Pițipoanca plângăcioasă sau tribunul făcând spume
    Sau ciobanul fără carte să ne reprezinte-n lume?
    Unde ne e azi mândria? Unde ne e azi curajul
    De-ai lua de ciuf, de guler, si-a spăla cu ei pavajul?
    Nu mai sunt eroi in țară, oameni demni și responsabili
    Să ia frâiele în mână de la viermii incapabili?
    Creierele geniale sunt trimise la străini
    Spre-a nu-i încurca la furturi pe-acești avortoni cretini
    Cincisprezece milioane, câți am mai rămas prin țară
    Să fim pentru haimanale animale de povară
    Să muncim pe brânci o lună iar ei să ne dea salar
    Cam cât lasă ei pe seară șpagă la vreun ospătar
    Nu mai vreau să văd prin blocuri cum ne mor de frig bunicii
    Si nici mame disperate, ”ce le dau la ăia micii”
    Nu mai vreau să-mi văd părintii dependenți de tratamente
    Si cu banii pentru hrană cumpărând medicamente
    Nu mai vreau să-mi văd soția umilită la ghisee
    Sau copilul dat afară, că-i sărac, de prin licee
    Ca o boala fără leacuri, ca un cataclism mă sperie
    Cum trăiesc în lux netoții iar capabilii-n mizerie
    Eu aștept Reînvierea, când din marile morminte
    Vor ieși din nou Eroii înarmați c-un bici fierbinte
    Si vor face curățenie printre cei ce ne-au furat
    Spre a fi din nou în lume Neamul Binecuvântat! ”

    Cu stima,
    Cristina Costache

    Răƒspunde
  • 25 august 2014 la 20:56
    Permalink

    Vreau sa va intreb,cum puteti dormi noapte dupa ce ati aparat acum 14 ani un criminal lasandul in libertate?Nu va este frica de Dumnezeu?

    Răƒspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *