Omul grotelor

L-am întâlnit duminica asta, într-o emisiune tv, pe Omul grotelor. Da, da, poate nu vă vine să credeţi, era chiar el, în carne şi oase.

Nu ne-am întors, Doamne fereşte, în preistorie, homo spelaeus – omul cavernelor a supravieţuit până în zilele noastre, strecurându-se prin meandrele politicii.

Nici vorbă de un animal păros, acoperit de blană, cum aţi fi tentaţi să credeţi, e chel – chel.

Numele sub care e cunoscut evocă mai degrabă codri nepătrunşi. In patria nostra multae silvae sunt, începea prima lecţie de latină în liceu, la care în mod sigur nu a avut acces. Dar codrii au demnitatea lor, nu are ce căuta acolo. Pentru că el este şi rămâne unul din oamenii grotelor.

Am rămas indiferent când mi-a sărit la gât, când a făcut spume la gură, când şi-a scos ghiarele, eliberat din lanţ şi trimis la vânătoare de oameni care li se împotrivesc.

Tema pe care o supun dezbaterii, iar democraţia înseamnă în primul rând dezbatere, nu doar vot, este pericolul ca o astfel de creatură şi nu e singura, nici nu ştiu dacă el le seamănă celorlalţi sau ceilalţi îi seamănă lui, să se perpetueze la guvernarea unei ţări ajunse pe ultimul loc al Europei. Sau, mă rog, după noi ar mai fi doar arbănaşii.

O perspectivă halucinantă. Unii cred că e suficient să se baricadeze în casă. Zadarnic! Oamenii grotelor sparg uşa sau intră pe geam şi te gâtuie. Alţii, scârbiţi şi deziluzionaţi, preferă să plece din ţară. Fraţilor, părăsim o ţară lăsată de Dumnezeu pe pământ, cum o descria Nicolae Bălcescu, lăsând-o pradă oamenilor grotelor? Niciodată! Se mai vorbeşte de varianta retragerii în peşteri, avem destule şi sunt impresionante. Fals. Eroare ce ne poate fi fatală. Păi tocmai acolo îi regăseşti. Oamenii grotelor trebuie pur şi simplu excluşi de societate, mult mai puternică dacă este unită şi hotărâtă.

Doru Viorel Ursu

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *