Jill și Joe în trecere pe malurile Dâmboviței străbune

Joe Biden a aşezat în bănci crema politicii şi societăţii civile româneşti, probabil precum soţia sa pe cursanţii colegiilor americane la care a doua Doamnă a Americii predă, pentru a ţine o lecţie de democraţie.

I-a povăţuit, în timp ce ei îl ascultau cuminţi, unii sfioşi, alţii spăşiţi, cum să se lupte cu multiseculara corupţie de pe la noi.

Apoi le-a întors calm şi marţial spatele, urmărit cu înfrigurare de câţiva cetăţeni dornici să iasă în poză. Nu înainte de a strânge totuşi câteva mâini timide şi a bate, prieteneşte şi binevoitor, umerii celor dornici de protecţie. Trebuie să recunoaştem că discursul şi gesturile vicepreşedintelui american au avut prestanţă.

Gândul mă poartă în timp la gratulările tovărăşeşti cu care Andrei Ianuarievici Vîşinski şi mareşalul Tolbukhin răspândeau ordine şi medalii „elitelor” anilor postbelici.

Statul în bancă, cuminţi şi ascultători, a rămas acelaşi, chiar dacă vorbitorii sunt atât de diferiţi.

Pentru mine revelaţia a reprezentat-o Dr. Jill Tracy Biden, profesor la Delaware Technical & Community College şi Northern Virginia Community College. A doua Doamnă a Americii m-a impresionat prin distincţie, eleganţă discretă şi armonie, dovedind că pedegree-ul răzbate prin gene şi educaţie şi nu din vremelnice şi îndoielnice aventuri politice comise pe malurile Dâmboviţei.

Doru Viorel Ursu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *