Câinele de la măcelărie

Emoţii inutile pentru aceia care ar fi crezut fie şi o iotă din scornelile lui Victor Ponta despre demisie, după înfrângerea ruşinoasă în faţa lui Johannis.

Să ai tupeul şi aroganţa de a umple un stadion imens de ziua ta, pentru propria ta glorie schiloadă, să arunci pe apa Sâmbetei milioane şi milioane de euro cărora doar doamna Kövesi le va lămuri sursa şi garanţiile şi să eşuezi lamentabil, este o contraperformanţă pe care o demisie, niciodată gândită cu adevărat, nu o poate spăla.

O minciună ca atâtea altele, spusă cu acelaşi aer aparent inocent, până la senzaţia de infantilism. Cui ar rămâne cohortele pretoriene îmbuibate, înfumurate şi impertinente, iluzoria primă doamnă şi tata socru?

Nu poţi să-ţi dai o demisie din onoare atunci când onoare nu există. Şi la ce bun să demisionezi, când ai fost demis deja de semenii tăi, în orele nesfârşite petrecute în frig şi umilinţă, sub privirile uluite ale cetăţenilor marilor oraşe europene?

Mi-e teamă însă că există un pericol care nu dispare doar prin dezgolirea celor care au pierdut lamentabil şi spoiesc gardul măcelăriei, jalnică încercarea de a mai umbla cu cioara vopsită. Au fost înlăturaţi fără echivoc, de istorie şi de români, oriunde s-au aflat, chiar dacă lacheii mai încearcă să pună batista pe ţambal pe la televiziunile partizane, căzute în ridicol şi cu iz de apropiat faliment.

Mulţi dintre „analişti”, fie ei moderatori, politologi, sociologi, tăietori de frunză la câini şi aflători în treabă, vor încerca să-şi schimbe stăpânii, dar cine să aibă nevoie de astfel de hahalere? Dintre atâţia atotştiutori umflaţi precum broscoiul din fabulă şi suficienţi până la dezgust, niciunul, nici măcar unul, nu a prevăzut dezastrul, prăpastia care se căsca hâdă între ei şi valul popular, până şi în ultimile clipe dinaintea prăbuşirii.

Primejdia pe care o resimt vine de la cei care îşi atribuie tot mai mult meritele unei victorii în care ei înşişi n-au crezut, mai ales că tot ei au fost autorii demolării, nu e mult de atunci, care a făcut loc la Putere celor acum, la rândul lor, demolaţi.

Are Johannis oamenii necesari pentru „altfel-ul” şi „altceva-ul” anunţate? Privind în jurul lui mi-e teamă că în lumea politică e singur, tare singur. Nu-i rămâne decât să rămână strâns lipit de autorii miracolului care l-au ales să fie Preşedintele românilor, să fie al lor cum şi ei s-au dovedit a fi ai lui.

Doru Viorel Ursu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *