„Ajutor, nu mai rezist!”

M-am gândit de nenumărate ori la cele din urmă clipe ale îngerului sfâşiat de câini, în Capitala domnului Oprescu. Gândul la soarta lui tragică, cutremurătoare şi aproape îngropată în uitare, m-a marcat pentru tot restul vieţii.

Unii cârcotaşi comentează că pe domnul primar general şi pe colegii dumisale i-ar fi durut exact în … o clipă, nu înţeleg această expresie a românilor, acolo durerile pot fi atroce, corect ar fi să se spună că nici acolo nu i-a durut, cu toate lacrimile de crocodil vărsate. Şi-au văzut în continuare de ale lor, ca şi când nimic nu s-ar fi întâmplat. Citește mai mult

Statui în viaţă

Bancul, mai mult cinic decât amuzant, cu dilematica opţiune între Alzheimer şi Parkinson se regăseşte în autohtonul şi nedumeritul scărpinat la ceafă al cetăţeanului de rând, nevoit să alegă dintre plagiatori, sfertodocţi şi penali.

O duduie (nesuferit cuvânt, îmi aminteşte mereu de Elena Lupescu) blegoasă şi aproape leşinată de admiraţie îşi plimbă în extaz privirea umedă pe statuia în viaţă a ministrului de interne. Cu glas gâtuit de emoţie, ridică osanale destoiniciei de nimeni egalate a marelui bărbat de Stat, un fel de şef al soţului proapăt reconfirmat ministru cu rang adăugat. Citește mai mult

Din măgar cal nu se poate

Ţoapa nu poate accede la atât de tânjita dar inaccesibila condiţie de doamnă, indiferent cum îşi expune, în lipsă de altceva, fundul, picioarele şi sânii, înfăşurată de sus până jos ori invers în ţoale şi arome Louis Vuitton, Dior, Versace sau Chanel. După cum ţopârlanul înţolit în Hugo Boss sau Armani speră în van la statutul de domn. Mirosul de mitocan nu dispare, chiar dacă te scalzi în căzi cu Givenchy. Sau tocmai de aceea. Şi ţoapele şi mârlanii convieţuiesc şi bine vieţuiesc, în ignoranţă şi incultură, cu semenii lor, disperaţi să prindă cârnaţi cu fasole şi ţuică fiartă, oferite de autorităţi ca pomană de vii, în drumul spre puşcărie. Citește mai mult

Câinele de la măcelărie

Emoţii inutile pentru aceia care ar fi crezut fie şi o iotă din scornelile lui Victor Ponta despre demisie, după înfrângerea ruşinoasă în faţa lui Johannis.

Să ai tupeul şi aroganţa de a umple un stadion imens de ziua ta, pentru propria ta glorie schiloadă, să arunci pe apa Sâmbetei milioane şi milioane de euro cărora doar doamna Kövesi le va lămuri sursa şi garanţiile şi să eşuezi lamentabil, este o contraperformanţă pe care o demisie, niciodată gândită cu adevărat, nu o poate spăla. Citește mai mult