Fără ipocrizie şi false pudori. Care dreapta şi care stânga, în ceea ce politica românească propune Europei?
Toată tevatura iscată în jurul alegerilor pentru Parlamentul European se poate rezuma la două imagini, ambele venite de pe litoral şi care au dat culoare evenimentului. Un scuipat între ochi şi câteva minore sumar îmbrăcate, culese de prin baruri de noapte şi purtate în alai la urne.
Joe Biden a aşezat în bănci crema politicii şi societăţii civile româneşti, probabil precum soţia sa pe cursanţii colegiilor americane la care a doua Doamnă a Americii predă, pentru a ţine o lecţie de democraţie.
I-a povăţuit, în timp ce ei îl ascultau cuminţi, unii sfioşi, alţii spăşiţi, cum să se lupte cu multiseculara corupţie de pe la noi.
Motto:
„Minciuni şi fraze-i totul ce statele susţine
Nu-i ordinea firească ce ei a fi susţin.”
Mihai Eminescu
„Pentru văzduhul tău liber de mâine
Ridică-te Gheorghe, ridică-te Ioane.”
Radu Gyr
Jean Francois Revel, filosof, scriitor şi ziarist francez, membru al Academiei Nemuritorilor şi ofiţer al Legiunii de Onoare, îşi exprima temerea că democraţia este doar un accident istoric. Contemporan cu el, fostul şef al Serviciilor Secrete Franceze de „Documentare Externă”, cum le place conaţionalilor săi să le numească, mare ofiţer al aceleiaşi Legiuni de Onoare, contele Alexandre de Marenches mărturisea unei ziariste celebre, Danielle Ockrent, în „Consilier de taină al Puterii”, că dictaturile de stânga sunt foarte greu dacă nu imposibil de înlăturat pe de-a-ntregul. „De sistemele comuniste nu mai poţi scăpa”, îşi expunea contele ideea.