Străini la noi în țară …

Îmi încordez privirea pentru a desluşi avioanele NATO lunecând lin, majestuos pe cerul senin al patriei. Tocmai am aflat că de la Târgu Mureş mi s-a lansat invitaţia să plec în cele patru zări, în opincile străbunicului, pentru că acolo nu este pământ românesc. Interesantă condiţia prezentă a românilor şi României.

Un tip, Bob Cole, profesor de istorie în Massachussets, pe care l-am convins că Iaşul nu este un oraş la Marea Neagră iar Ardealul nu este pământ unguresc, mi-a spus că sunt nebun că nu-mi scriu memoriile. Sunt doar o arhivă încă vie. I-am răspuns că aş fi nebun să le scriu. Sunt memorii care pot ucide. Dar nu pot rămâne indiferent. Care este acum, azi, condiţia conaţionalilor mei şi a ţării căreia îi aparţin?

Zbigniew Brzezinski, consilierul lui Jimmy Carter pe probleme de securitate, pomeneşte despre România abia la pagina 97 din cartea sa „Marea tablă de şah. Supremaţia americană şi imperativele sale geostrategice”. Şi o face nu dintr-un motiv legat în mod special de România, de istoria, poziţia sa geografică, resursele sau perspectivele ei, ci “în contextul procesului de lărgire a Europei şi a sistemului de securitate transatlantic în etape dinainte plănuite.” E clar? E de înţeles? În etape dinainte plănuite. Pentru că altfel, în „formularea geostrategiei cuprinzătoare şi integrale pentru Eurasia, menite să prelungească poziţia dominantă a Americii ca singura şi, de fapt, primă putere cu adevărat globală”, România nu figurează nici măcar ca pion pe MAREA TABLĂ DE ŞAH.

În viziune globală, România este aşezată mult după Azerbaidjan, care „în pofida dimensiunilor sale mici şi a populaţiei puţin numeroase, cu vastele sale resurse naturale de energie, este şi el de importanţă decisivă din punct de vedere geopolitic. Este buşonul rezervorului ce conţine bogăţiile bazinului Mării Caspice şi ale Asiei Centrale”.

Îmi vin în minte cuvintele contelui de Marenches, cel înrolat la 18 ani într-un regiment de cavalerie şi ajuns şeful Serviciului de Documentare Externă şi Contraspionaj Francez: „În ziua de azi, nu se mai cuceresc teritorii pentru a stăpâni oamenii, azi se cuceresc sufletele, se cucereşte psihicul. Odată ce ai psihicul, ai omul. Iar când ai omul teritoriul vine de la sine.”

Cât despre (in)compatibilitatea elitelor româneşti cu teoria lui Brzezinski despre geostrategia Americii, profesorul Thomas Gerard Gallagher de la Universitatea din Bradford susţine că România nu şi-a format niciodată o elită care să combine apărarea propriei poziţii cu un efect autentic şi susţinut de a îmbunătăţi situaţia şi perspectivele populaţiei. Românii au fost văzuţi mai mult ca niste supuşi decât ca nişte cetăţeni de către regimurile de culori politice contrastante care s-au perindat….Românii spun  adeseori că standardele politice scăzute manifestate la niveluri înalte au fost inspirate de tradiţia fanariotă. Dar strategiile elitei, bazate pe relaţiile de exploatare faţă de o societate mai largă, au căpătat un impuls propriu, îndeosebi în secolul XX. Abilitatea puţinilor privilegiaţi de a deturna resurse publice spre folosinţă privată, sau de a lua decizii dezastruoase pentru a-şi satisface voinţa de putere (cum s-a întâmplat sub dictatura lui Ceauşescu în anii ’70 si ‘80) a sporit neîncetat în ceea ce fusese o epocă de emancipări politice şi de ameliorare a standardelor politice în majoritatea celorlalte zone ale Europei.

Eu cred că noi, românii, trebuie să refuzăm condiţia de marionete prinse în sforile sofisticatelor şi giganticelor angrenaje ale Gladiatorilor Globali, cum îi denumeşte Alvin Toffler, autorul „Şocului viitorului”, al celui de „Al treilea val” şi al „Puterii în mişcare”:A ne întreba ce naţiuni vor domina secolul XXI e un joc captivant. Dar, de fapt, întrebarea e greşită – sau cel puţin formulată într-o formă greşită – întrucât scapă din vedere ceea ce-ar putea reieşi ca fiind cea mai mare schimbare în afacerile globale de după apariţia naţiunii-stat: sosirea Gladiatorilor Globali. Un nou grup de căutători ai puterii sar pe scena lumii şi înşfacă hălci apreciabile din influenţa controlată numai de naţiuni.”

Alvin Toffler realizează şi afirmă sentenţios că schimbările în mare viteză ale actualităţii nu sunt atât de haotice sau arbitrare pe cât suntem condiţionaţi să credem. Mişcarea, aparent browniană pentru cei mai mulţi, evoluează pe o traiectorie dinainte stabilită. Sau convenită şi imposibil de oprit, „o titanică luptă pentru putere între globalizatori si naţionalişti.” Bună ziua, domnule Brzezinski, iată-vă (re)confirmat!

Mă întreb ce-a vrut să spună Mauly P. Hall în “Prelegeri de filozofie antică”: „Niciodată nu va domni pacea pe Pământ, până când nu vom fi conduşi de cei cuveniţi”?

Poate mă ajutaţi să găsesc răspunsul.

 

Al dumneavoastră,

Doru Viorel Ursu

One thought on “Străini la noi în țară …

  • 19 aprilie 2014 la 18:23
    Permalink

    corect suntem pentru unii doar o marfa sau o unitate de schimb „”daca vrei asta eu iti oferROMANIA””VREI???DA

    Răƒspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *